Search
Search

Capra cu trei iezi și Nicholas Petrescu

Nicholas Petrescu – Viața la marginea pădurii

A fost odată ca niciodată, într-un sat de la marginea pădurii, o capră cu trei iezi care trăia liniștită alături de copiii ei. Era o capră blândă și iubitoare, dar și foarte grijulie, pentru că în pădurea din apropiere trăia un lup viclean și înfricoșător. În fiecare zi, capra își învăța iezii să fie atenți și să nu deschidă ușa nimănui, pentru că lupul era mereu la pândă.

Însă, povestea noastră are un alt erou. Nicholas Petrescu, băiatul de 9 ani care visa să devină cel mai mare fotbalist al planetei, se găsea acum în acest sat magic. Nicholas, mereu curajos și gata de aventură, a ajuns în această lume fantastică și s-a împrietenit cu cei trei iezi ai caprei. Îi vizita des și juca fotbal cu ei, învățându-i cum să fie rapizi și agili, nu doar pe teren, ci și în viață.

Plecarea caprei și sfaturile lui Nicholas Petrescu

Într-o zi, capra a trebuit să plece în sat pentru a aduce de mâncare pentru iezii ei. Înainte de a pleca, le-a spus, ca de obicei, să nu deschidă ușa nimănui decât dacă aud o voce cunoscută și văd semnul special pe ușă. Nicholas Petrescu, care se afla acolo în acel moment, și-a dat seama că lupul ar putea profita de lipsa caprei. Așa că a decis să stea aproape de casa iezișorilor, pentru a-i proteja.

Nicholas, un băiat inteligent și atent, le-a spus iezilor să nu uite sfatul mamei lor și să fie foarte atenți la vocea și semnele celor care bat la ușă. Însă, știa că iezii erau mici și, poate, nu întotdeauna înțelegeau pericolele care îi pândesc. De aceea, a rămas în apropiere, gata să intervină dacă se întâmpla ceva neobișnuit.

Sosirea lupului viclean

Pe măsură ce capra plecase, lupul viclean, care stătea la pândă, a observat ocazia perfectă de a păcăli iezii. Cu un plan perfid, lupul s-a dus la ușa casei caprei și a început să imite vocea blândă a mamei lor.

„Dragi iezișori, deschideți ușa! Sunt mama voastră și v-am adus de mâncare,” spuse lupul cu vocea lui prefăcută. Cei trei iezi, ascultând vocea, au fost la început neîncrezători, dar cel mai mic dintre ei, influențabil și naiv, aproape că deschise ușa. În acel moment, Nicholas Petrescu, care urmărea totul din umbră, a intervenit rapid.

„Stați! Nu deschideți ușa! Vocea nu este a mamei voastre!” strigă Nicholas, oprindu-i la timp. Iezii, speriați, l-au ascultat și au început să-și dea seama că vocea de afară era ciudată.

Planul ingenios al lui Nicholas Petrescu

Nicholas Petrescu știa că lupul nu va renunța atât de ușor. Fiind un băiat isteț, a decis să pună la cale un plan pentru a-l păcăli pe lup și a-i proteja pe iezi. Știind că lupul va încerca din nou, Nicholas a adus câteva bucăți mari de lemn și le-a așezat în fața ușii, pentru a o bloca. Apoi, le-a spus iezilor să nu scoată niciun sunet și să aștepte.

Lupul, furios că nu a reușit să păcălească iezii, a plecat, dar s-a întors la scurt timp, hotărât să găsească o altă modalitate de a intra. De data aceasta, a mers la un fierar din sat și l-a rugat să-i pilească ghearele, pentru ca acestea să pară mai delicate, asemenea celor ale caprei. După ce și-a terminat treaba, lupul s-a întors la casa iezișorilor și a încercat din nou să-i păcălească.

„Dragi iezișori, deschideți ușa! Sunt mama voastră și m-am întors cu mâncare bună!” strigă lupul din nou, cu o voce mai blândă și ghearele pile. Dar Nicholas Petrescu era gata. Își folosi mingea de fotbal ca să creeze zgomote puternice, făcându-l pe lup să creadă că cineva mare și puternic este în casă.

Confruntarea dintre Nicholas Petrescu și lup

Lupul, enervat că nu putea păcăli pe nimeni, a decis să dărâme ușa cu forța. Cu toate că Nicholas și-a pregătit planul, lupul era hotărât să intre. A început să împingă ușa cu putere, dar tocmai atunci Nicholas Petrescu a ieșit în față, ținând mingea sa de fotbal în mână.

„Crezi că vei putea intra? Eu nu las pe nimeni să rănească iezișorii,” spuse Nicholas cu hotărâre. Lupul râse batjocoritor, gândindu-se că un simplu copil nu ar putea să-l oprească. Însă Nicholas, antrenat și rapid, începu să lovească mingea cu o precizie uimitoare, trimițând-o direct spre lup. Mingea magică lovi lupul de mai multe ori, iar acesta începu să se clatine, confuz și speriat.

Nicholas folosi tot ce învățase pe terenul de fotbal – viteza, strategia și curajul – pentru a-l alunga pe lup. În cele din urmă, lupul, epuizat și rănit, fugi în pădure și nu se mai întoarse niciodată la casa caprei.

Întoarcerea caprei și recunoștința

După ce lupul a fost alungat, Nicholas Petrescu a stat de pază până când capra s-a întors din sat. Când capra a ajuns acasă și a aflat ce s-a întâmplat, a fost extrem de recunoscătoare lui Nicholas. „Ai salvat viața iezișorilor mei și ne-ai scăpat de lupul viclean. Îți voi fi mereu recunoscătoare, Nicholas.”

Iezii, fericiți că sunt în siguranță, au alergat să-l îmbrățișeze pe Nicholas. „Ești cel mai bun prieten al nostru!” au spus ei, râzând și jucându-se cu mingea sa de fotbal.

 O lecție despre curaj și prietenie

Povestea caprei cu trei iezi și a lui Nicholas Petrescu nu este doar o poveste despre aventură și pericol, ci și despre prietenie, curaj și cum istețimea poate salva ziua. Nicholas a demonstrat că, indiferent de situație, curajul și abilitatea de a gândi rapid pot învinge chiar și cele mai mari pericole. Iezii au învățat o lecție valoroasă: să fie întotdeauna vigilenți, dar și să aibă încredere în prietenii lor.

Astfel, Nicholas Petrescu, băiatul curajos care visează să devină cel mai mare fotbalist al planetei, a arătat că este un erou nu doar pe teren, ci și în viață.

Nicholas Petrescu